Studiile asupra efectelor pe care le exercita leziunea coloanei vertebrale asupra membrilor familiei se reflecta, de obicei, intre soti si in mica masura asupra celorlalti membrii ai familiei. Foarte putine informatii au fost publicate despre efectele pe care le exercita leziunea maduvei spinarii asupra copiilor, sotilor, parintilor si celor apropiati bolnavului. Membrii familiei sufera de stres, durere si depresie atunci cand o afectiune a maduvei spinarii are loc in familie.

Efectele suportate de soti

Sarcina de ingrijitor cade cel mai frecvent asupra unuia dintre soti. Acestia din urma, in cele mai multe cazuri sunt stresati, in mod special datorita problemelor de sanatate care apar dupa traumatismul vertebro-medular (TVM). Domnul Chan a studiat propagarea acestui fenomen in Hong Kong, cercetarea fiind facuta asupra sotilor persoanelor cu leziuni ale maduvei spinarii care sufera de un stres emotional comparabil cu unul egal sau mai mare decat al bolnavilor insasi. Sotii, sunt persoanele care ingrijesc oamenii cu leziuni spinale pot fi mai depresivi decat partenerii lor cu TVM Ingrijitorii sunt mai sensibili la stres fizic, stres emotional, epuizare, oboseala, furie si la resentimente decat partenerii sau sotii care nu sunt insotitori. Chan si et al. raporteaza faptul ca impactul pe care il are leziunea coloanei vertebrale este mult mai acuta asupra sotilor care erau de putin timp casatoriti decat asupra celora cu o casnicie mai indelungata. Un studiu recent demostreaza ca persoanele cu dizabilitati care au vechime in casnicie sunt asistate mai mult zi-de-zi de catre sotii lor, decat cele recent casatorite.

Efectele suportate de copii

Datorita efectului negativ si nedorit pe care leziunea coloanei vertebrale o exercita asupra familiilor cu astfel de bolnavi, majoritatea oamenilor presupun ca aceasta afectiune a parintelui are efecte daunatoare asupra copiilor. Insa, cateva studii demonstreaza faptul ca leziunea maduvei spinarii are efecte negative pe un termen mai lung asupra bunastarii copiilor. Killen a evaluat rolul pe care il au copii in cadrul familiilor care sufera de leziuni ale maduvei spinarii si s-a dovedit ca aceasta afectiune nu schimba rolurile pe care le au mamele, tatii, sotii si sotiile care erau in continuare in aceasta calitate. Buch&Hohmann au examinat efectele pe care le au in cazurile familiilor unde sufera parintii de aceasta afectiune, comparatia s-a potrivit intre 45 de copii cu parinti bolnavi fata de 36 copii cu parintii apti de munca. S-a dovedit ca acestia - copiii sunt bine crescuti si stabili emotional, cu orientari sexuale normale. Buch&Hohmann au analizat, de asemenea, efectele pe care le are instabilitatea financiara si somajul asupra dezvoltarii copilului, comparatia s-a facut intre parintii care au un venit considerabil cu parintii care nu sunt angajati. Nu s-a descoperit nicio corespondenta negativa intre dezvoltarea copilului si resursele financiare ale tatalui. Alexander et al. au descris impactul mamelor cu leziuni ale maduvei spinarii asupra familiei si cresterea copiilor proprii. De asemenea nu s-a descoperit efecte negative asupra dezvoltarii copilului, identitatea sexuala, respectul de sine, sau atitudinile fata de mama si de tata. Este nevoie de studiat mai bine acest subiect, in mod special, studiul pe termen lung asupra copiilor ai caror parinti au suferit leziuni ale coloanei vertebrale. Acolo unde este o lipsa de informatie asupra efectelor pe care il au leziunile coloanei vertebrale asupra copiilor, mai multa informatie exista asupra copiilor ai caror parinti sufera de alte dizabilitati.

Efectele asupra parintilor

Aproape orice persoana care este accidentata la coloana vertebrala are un parinte. In medie, o jumatate dintre persoanele din SUA sunt ranite inainte de a implini varsta de 26 ani. Cand o persoana este tanara si necasatorita, sarcina de a o ingriji revine parintilor acesteia. In cele mai multe cazuri, nu este nimeni altcineva. Nici pana in prezent nu este publicat nimic in literatura medicala de specialitate referitor la parintii persoanelor care sufera de leziuni ale coloanei vertebrale. Pot sa afirm, in urma intalnirilor cu mai multi parinti ale persoanelor bolnave, ca leziunea maduvei spinarii la un copil este, ca si sau mai mult decat, schimbarea vietii acestora. De asemenea, un alt factor poate avea un rol important. Multi dintre parinti nu se pot obisnui sau uita. Ani la rand, sau chiar zeci de ani dupa ce se descopera aceasta afectiune, multi dintre parinti inca mai sufera. Nu este ceva iesit din comun sa vezi lacrimi in ochii parintilor persoanelor cu leziuni ale maduvei spinarii, in momentul in care acestia vorbesc despre accident si evenimentele care au urmat dupa aceea. Sentimentul de neputinta si deznadejde, vina si depresie, de cele mai multe ori persista in vietile acestora pentru mult timp. De asemenea, pot varia reactiile intre mama si tata.

Efectele asupra fratilor

Foarte putine lucruri sunt cunoscute asupra efectelor pe care le au aceste leziuni asupra fratilor, cu exceptia catorva anecdote (Shaddinger). Reactiile variaza binenteles in functie de varsta si gradul de apropiere dintre frati. Foarte putine informatii s-au publicat referitoare la efectele potential daunatoare pe care aceasta afectiune o poate avea asupra vietii, educatiei, atitudinilor si adaptarea fratilor. Cel mai interesant este faptul ca sunt multe studii efectuate asupra efectelor pe care le produce aceasta afectiune pe gemeni identici. Tirch at al. au evaluat depresia pe 11 gemeni monozigoti cu o singura persoana cu aceasta afectiune si nu au descoperit o diferenta mare de depresie, acest fapt aratand ca depresia poate avea radacina genetica, iar traumatismul coloanei vertebrale nu conduce in mod inevitabil la depresie. O interpretare alternativa este cea care arata ca depresia unui singur membru al perechii conduce la depresia celuilalt. Studiile asupra gemenilor au conferit totusi o multitudine de abordari asupra leziunii coloanei vertebrale, au indus schimbari in componenta corporala si in metabolism. In acelasi mod, Kahn et al. au analizat functia de trombocite asupra 12 perechi de gemeni monozigoti si au reiesit diferente substantiale ale functiei trombocitelor, de pierdere a receptorilor prostanoizi de inalta calitate, ceea ce explica probabil si incidenta bolilor coronariene asupra persoanelor cu leziuni ale coloanei vertebrale. Studiile asupra fratilor au fost folosite pentru a estima rezistenta pe care o are insulina si functiile simpatice in leziunea maduvei spinarii.

Efectele pe care le produce leziunea maduvei spinarii asupra casniciilor

Traumatismele maduvei spinarii afecteaza in mod considerabil casniciile. In general, persoanele cu leziuni ale maduvei spinarii sunt mai putin probabil a se casatori si cel mai probabil a fi divortati (DeVivo&Fine). Din cauza efectelor distrugatoare pe care le au aceste leziuni asupra familiilor, povara de a ingriji revenindu-i sotului, deteriorarea functiilor sexuale, majoritatea oamenilor presupun ca trauma coloanei vertebrale cauzeaza divorturi si descurajeaza puternic casniciile dupa aceasta. Totusi, efectele leziunii coloanei vertebrale asupra ratelor maritale si a relatiilor de cuplu sunt mai putin benefice decat cele de obicei asumate. In timp ce divorturile sunt mult mai dese dupa descoperirea acestei leziuni la unul dintre parteneri, rata de divort este mult mai ridicata. In final, functia de reproducere si copii nu numai ca sunt imposibile, dar comune dupa descoperirea acestei leziuni.

Efectele asupra casatoriilor

Rata de longevitate a casniciilor pentru persoanele cu leziuni ale coloanei vertebrale este mai scazuta decat la populatia sanatoasa, dar factorii care influenteaza rata de longevitate a casniciei pot varia in functie de ce este de obicei asumat. Handicapul apare pentru a exercita un efect ridicat asupra statutului femeilor casatorite decat al barbatilor. Desi complicatiile medicale au un impact negativ asupra calitatii vietii adultilor cu leziuni cu debut pediatric la coloana vertebrala, prezenta presiunii ulceroase (escare), infectii severe ale tractului urinar si spasticitatea, au un efect minim asupra ratelor casniciilor adultilor cu debut pediatric la coloana vertebrala. In opozitie, prezenta traumatismelor craniene au un efect mult mai ridicat asupra statutului casatoritilor.

Efectele asupra relatiilor conjugale

Multe studii au raportat discordante de calitate a relatiilor conjugale aflate in faza de pre sau post TVM a unui membru. Peters et al. au efectuat o comparatie intre relatiile conjugale ale persoanelor cu leziuni ale coloanei vertebrale si cei cu traumatisme craniene, descoperindu-se ca in cauzele leziunilor la cap, acestea necesita o adaptare mai mare la dificultati pentru ambii soti, decat pentru cei cu leziune medulara. Crewe&Krause raporteaza ca persoanele care se casatoresc dupa traumatism, au o satisfactie mult mai mare decat cei care s-au casatorit inainte de afectiune. Yimet al. au stabilit faptul ca si calitatea vietii conjugale este mai ridicata intre cuplurile coreene cu leziuni ale coloanei vertebrale. Cuplurile casatorite cu leziuni ale coloanei vertebrale nu erau mai instabile, au ajustare similara diadica si satisfactia maritala, pare a fi mai multa coeziune decat la cuplurile cu ambii parteneri sanatosi, chiar daca sotii cu leziuni la maduva spinarii tind sa arate mai putina afectiune decat cuplurile cu functia sexuala pierduta ca fiind o problema serioasa. Cuplurile aflate in dificulate, suferind de leziuni ale coloanei vertebrale, au tendinta de a-si exprima mai mult nemultumirea pentru relatiile sexuale si o comunicare mai negativa in timpul rezolvarii conflictului.

Efectele asupra divorturilor

Rata de divort este mai ridicata dupa leziunea coloanei vertebrale, insa ratele raportate ale divortului sunt mult mai variate, de la 8-48%. Un studiu recent a demonstrat ca rata de divort inainte de traumatism in casnicie este comparabila cu ratele de divort ale populatiei sanatoase. DeVivo et al. au studiat 622 de cupluri casatorite care erau inregistrate in Centrul National de Statistica pentru leziuni ale coloanei vertebrale din anul 1993, din care au reiesit 126 de divorturi in comparatie cu 74 de divorturi estimate din motive de varsta-sex specifice ratei de divort ale populatiei sanatoase. Barbatii au o rata de 2.07 mai ridicata de divort decat femeile care sufera de leziuni ale coloanei vertebrale. DeVivo at al. si Kreuter, ambii au specificat ca rata de divort este mai ridicata in perioada initiala de risc maxim, dar care tind sa se stablizeze. Lapham-Randlov apreciaza ca in timp ce experienta unei leziuni a maduvei spinarii este dureroasa, ofera o sansa pentru dezvoltare personala si fuziune in familie.

Efecte asupra satisfactiei sexuale

Leziunea coloanei vertebrale afecteaza in mod evident functia sexuala. Totusi, satisfactia sexuala nu pare sa fie legata de factorii psihici ca functia de erectie, senzatiile zonelor genitale, sau capacitatea de a avea orgasm precum este perceputa satisfactia partenerului si calitatea relatiei de cuplu. Fisher et al. au evaluat functia sexuala asupra a 40 de oameni (32 de barbati si 8 femei) care sufereau de leziune medulara. Dupa 6 luni de la externarea din spital, majoritatea participantilor la sondaj au facut schimbari majore de comportament si a activitatii sexuale. Majoritatea respondentilor au avut temeri reale legate de cerintele ridicate pentru interventii chirurgicale in sanatatea sexuala. Insa, multi erau activi sexual. In Islanda, 55,5% dintre persoanele cu leziuni ale coloanei vertebrale sunt casatoriti si 71% au o viata sexuala activa dupa traumatism. In ceea ce priveste populatia sanatoasa, viata sexuala este redusa la persoanele in varsta care sufera de aceasta afectiune. Un sondaj pe 79 de barbati cu leziuni medulare, din Houston, a aratat ca desi viata sexuala era cotata la minim in ceea ce priveste satisfactia, era cotata de cinci ori in ceea ce priveste impotenta. La femei, disfunctiile sexuale corespund invers asupra impotentei sexuale, disfunctia sexuala mai ridicata este asociata cu perceptia diminuata asupra vietii sexuale si invers. Cu toate acestea, sexul este important dar nu este necesar pentru satisfactia sexuala sau activitatea sexuala, si cel mai frecvent, nu este factorul principal pentru calitatea vietii.

Efectele asupra menstruatiei si a sarcinii

Majoritatea oamenilor presupun ca leziunea maduvei spinarii afecteaza posibilitatea de a avea copii. Leziunea coloanei vertebrale in general nu ar trebui sa impiedice fertilitatea la femeile tinere si multe dintre acestea ar trebui sa nasca copii normali dupa lezarea maduvei. Anderson et al. au studiat perioada de menstruatie dupa traumatismul medular la 37 de persoane, cu varsta cuprinsa intre 10 si 16 ani. Sapte dintre ele nu au raportat intreruperea menstruatiei, in timp ce opt au avut menstruatia intrerupta intre 1-7 luni iar restul perioadei de menstruatie a fost normal. Cele mai multe femei au relatii sexuale dupa leziunea medulara si marea lor majoritate sunt in stare sa atinga orgasm si sunt natural, fertile. Disreflexia autonoma complica sarcina si nasterea, dar pot fi controlate cu medicamentele si cu metode potrivite pentru a da nastere. Cross et al. au descris 22 de femei care au purtat 33 de sarcini dupa traumatismul de coloana vertebrala. Mamele au asteptat in jur de 5 ani pentru a putea ramane insarcinate si 43% dintre ele au nascut prin cezariana. Toti copiii nou nascuti erau sanatosi la nastere, cu exceptia unui bebelus nascut prematur si o nastere normala cu ruptura vaginala datorita picioarelor. Baker et al. au analizat 11 femei cu leziuni la coloana, cu 13 sarcini, finalizandu-se cu nasteri naturale de copii sanatosi si fara complicatii obstetrice majore.

Efectele asupra fertilitatii la barbati

In timp ce leziunea coloanei vertebrale deterioreaza functiile de erectie si de ejaculare, sperma poate fi obtinuta de la aproape toti barbatii cu TVM cu ajutorul vibratorului sau cu stimulare electrica. Deoarece sfincterul vezicii urinare nu poate fi inchis in timpul ejacularii, sperma intra de cele mai multe ori in vezica urinara. Exista mai multe tehnici de a controla disfunctiile de erectie si ejaculare la barbatii cu leziuni ale maduvei spinarii. Desi ejacularile de la barbatii cu TVM au un continut normal de sperma, motilitatea spermei poate fi deteriorata. Mituri abunda in ceea ce priveste rolurile temperaturii potrivite din scrot, frecventa de ejeculare, sau metode de control a vezicii urinare ca si cauze ale acestei afectiuni. Studiile recente demonstreaza ca factorii fiziologici cauzati de leziunea coloanei vertebrale, influenteaza calitatea spermei la barbatii cu leziuni ale maduvei spinarii, datorita dezechilibrului inervatiei simpatice si parasimpatice ale prostatei. Aceasta cauza a redusei fertilitati poate fi tratata in mai multe feluri. Cu recuperare potrivita si cu tratamente, majoritatea barbatilor cu leziuni la coloana vertebrala pot face si pot avea copii.

Factorii care afecteaza relatiile de familie

Relatiile dintre membrii familiei influenteaza in mod puternic calitatea vietii persoanelor cu TVM. Warren et al. au descoperit ca apropierea de familie, nivelul de activitate al familiei si invinuirea de sine pentru traumatismul de coloana vertebrala, au fost cele mai importante trei variabile care au determinat calitatea vietii la persoanele cu leziuni ale maduvei spinarii. Multi factori afecteaza relatiile in familie, inclusiv prezenta depresiei, ideatia suicidara sau incercari, si factorii culturali. Unii dintre acesti factori sunt diminuati prin dezvoltarea independentei, schimbarile de comportament si un sentiment de speranta.

Depresia

Depresia este un factor comun pentru persoanele care sufera de leziuni ale coloanei vertebrale, desi nu atat de comun ca in cazurile de scleroza multipla. Krause et al. ne informeaza ca 48% dintre pacientii cu leziuni medulare au simptoame clinice de depresie la un an sau mai mult de la accident. Kemp&Krause au comparat depresia si calitatea viatii intre persoanele cu TVM, sindromul post-polio si populatia fara dizabilitati. Grupul post-polio avea tendinta de a inscrie mai bine si pentru depresie si pentru satisfactia de viata, numai 22% din grupul post-polio au avut simptoame de depresie in comparatie cu 41% pentru grupul cu TVM si 15% pentru grupul fara dizabilitati. Un studiu a demostrat ca 60% dintre pacientii portughezi cu TVM, prezinte simptome de depresie. Kennedy&Rogers au studiat 104 pacienti (19 femei si 85 barbati) pentru anxietate si depresie, si au gasit modele solide de depresie care erau mai ridicate in timpul fazei acute si in timpul lunilor care au dus la externare. Holicky&Charlifue raporteaza ca persoanele casatorite au un nivel de depresie mai scazut, o satisfactie de viata mai mare, o existenta psihologica superioara, si o perceptie asupra calitatii vietii mai buna. Depresia poate fi de sezon (Joerres et al.). Antrenamentul eficient si repetat, poate reduce in mod considerabil gradul de depresie (King&Kennedy).

Suicidul

In Statele Unite ale Americii, rata de suicid a veteranilor din Vietnam cu leziuni ale maduvei spinarii este de aproape 10 ori mai mare decat rata la populatie sanatoasa. La populatiile civilizate, suicidul numara 6,3% de morti dupa traumatismul de coloana vertebrala si intervale de 2-3 ori mai repetate decat la populatia sanatoasa (Charlifue&Gerhart). In Danemarca rata de suicid este de 5 ori mai mare decat la populatia sanatoasa si in mod surprinzator, nu este datorata severitatii bolii (Hartkopp et al.). Kishi at al. Raporteaza ca 7,3-11,3% dintre pacientii japonezi manifesta un coportament suicidal in timpul spitalizarii si in timpul fazelor de recuperare, fiind similar cu alti pacienti care sufera de boli acute care pun viata in pericol. Unele dintre traumatismele coloanei vertebrale apar drept rezultat al incercarilor suicidale si aproape o treime dintre aceste persoane, intr-un studiu britanic, se dovedesc a avea schizofrenie (Kennedy at al.). Unele persoane pot reactiona cu un coportament de auto-distrugere, inclusiv abuzul de droguri (Krause at al.). In timp ce moartea datorita infectiilor la coloana vertebrala a scazut considerabil in ultimii 20 ani, rata suicidala a crescut in tot aceeasi perioada (Soden et al. Hartkopp et al).

Invinuirea

Cateva studii au identificat ca un posibil rol il poarta auto-invinuirea, in depresie si calitatea viatii dupa TVM. Majoritatea oamenilor ori se invinuiesc total pe ei insisi, ori pe altii pentru boala lor. In mod paradoxal, persoanele care nu se invinuiesc pentru accident tind a fi cu mai putin succes in viata. Invinuirea de sine, este asociata cu o satisfactie de viata mai ridicata. Reidy&Caplan au studiat ipotezele conform carora persoanele care accepta responsabilitatea pentru trauma lor, fac fata mai bine TVM-ului. Atribuirea vinei (ori asupra sinelui ori asupra altcuiva) nu se coreleaza cu depresia in timpul fazelor de recuperare, insa persoanele a caror auto-culpabilizare a crescut de-a lungul timpului, au manifestat o depresie mai puternica. De-a lungul unei perioade mari, relatia dintre auto-culpabilizare si depresie scade (Schulz&Decker). Pe de alta parte, persoanele care manifesta anxietate si depresie la un an dupa accident, nu par a se simti mai bine in continuare (Craig et al).

Factorii culturali

Diferentele culturale pot afecta viata de familie, interactiunea sociala si perceptia asupra TVM (Saravanan et al). Ide&Fugl-Mezer au comparat calitatea vietii persoanelor cu leziuni medulare in Japonia si Suedia. Chiar si atunci cand sunt corectate nivelul leziunii si gravitatea, datele arata ca persoanele din Suedia sunt mult mai multumite decat japonezii in ceea ce priveste sanatatea in general, economia, activitatea sociala, serviciile sociale, viata de familie si viata sexuala. Un studiu comparativ efectuat recent intre persoanele din Turcia si Statele Unite ale Americii, a demostrat diferente de participare la viata sociala odata ce datele sunt corelate pentru varsta si diferentele de traumatism. (Dijkers et al.). Ville&Rayaund au efectuat studii pe 1668 persoane cu tetraplegie din Franta, considerand ca inaintarea in varsta si stabilitatea unui loc de munca nu presupun auto-evaluarea calitatii vietii, desi in prezenta durerii, independenta evaluata in mod subiectiv si severitatea handicapului, presupun in mod sigur un gen de stare de bine, pierderea independentei a afectat numai bunastarea in ceea ce priveste participarea in activitatile sociale. McColl et al. au efectuat o comparatie intre americani, britanici si canadieni care sufera de cel putin 20 de ani de TVM. S-a dovedit ca americanii au un profil psihologic mai bun fiind mai putin sanatosi si cu probleme legate de boala, ca participantii britanici la sondaj au mai putine dureri articulare si mai putina probabilitate in a percepe ca imbatranesc mai repede, si ca participantii canadieni au avut mai multa sanatate si mai multe complicatii legate de invaliditate. Motivele pentru aceste diferente nu sunt inca clare.

Independenta

Independenta persoanelor cu TVM poate afecta relatiile in familie. Persoanele cu leziuni ale maduvei spinarii care sunt mai independente au tendinta de a percepe mediul lor familial ca fiind mai receptiv si mai deschis (McGowan&Roth). Chiar si atunci cand sunt tratate ca severitate si dizabilitate, productivitatea unei persoane cu TVM este din ce in ce mai influentata de urmatoarele constante, in ordine: educatia, abilitatea de a conduce o masina, alte indicii de transport, si varsta (Noreau et al). Boekamp et al. au studiat literatura de specialitate pentru a descoperi eventuale cauze ale depresiei dupa traumatismul de coloana vertebrala si au descoperit ca suportul psihic social si recentele evenimente stresante pot fi folosite pentru a descoperi pacientii cu un grad ridicat de depresie, insa acestia sunt mai putin probabil a deveni depresivi daca sunt independenti. Adaptarea la TVM si calitatea vietii pot fi afectate in mod negativ de facilitatile casnice inadecvate, care fac ca o persoana sa fie mai dependenta (Seki et al.). Sperantele de a fi mereu independent se diminueaza treptat odata cu inaintarea in varsta (McColl et al).

Adaptarea

Leziunea maduvei spinarii cauzeaza schimbari de compartament si de personalitate ca si modificare a vietii persoanelor care au suferit o leziune medulara. Buchanan&Elias apreciaza ca schimbarile de personalitate si de comportament schimba viata oamenilor care au suferit astfel de leziuni, in comparatie cu perceptiile schimbarilor de persona si sot. Ambii sotii sunt de accord, cu ideea ca, leziunea medulo-spinala determina schimbari majore de personalitate si de comportament. Este foarte important de exprimat faptul ca nu toate schimbarile comportamentale sunt determinate de TVM. De exemplu, in studiul de mai sus, efectuat de Buchanan&Elia, 5 din 9 participanti au descris amnezia post traumatica care a durat mai mult de 3 zile, sugestiv pentru leziuni cerebrale traumatice. Perceptia de adaptare la traumatismul medular de catre persoana in cauza si de catre membrii familiei pare sa fie la fel. Glass et al. au efectuat un studiu asupra adaptarii a 250 de persoane cu leziuni ale maduvei spinarii si adaptarea apropiatilor acestora. Perceptia persoanelor afectate la adaptare pare sa fie cel putin similara ca si a rudelor acestora. Adaptarea la TVM se modifica in timp, dupa producerea accidentului. Desi multe studii au evidentiat o adaptare progresiva la traumatism in timp, acest lucru poate sa nu fie real pentru o perioada mai lunga de timp. Krause a studiat 235 de persoane cu leziuni ale maduvei spinarii care aveau o vechime de 23 de ani de la producerea accidentului si a descoperit scaderi in perceptia bunastarii.

Speranta

Speranta este o potentiala strategie atat pentru persoana in cauza cat si pentru familie. Davies a intervievat persoane cu leziuni ale maduvei spinarii si a descoperit ca orientarea sperantei ca scop, bazandu-se pe perceptia vietii reale, bazandu-se pe progres, interpretarea pozitiva a evenimentelor, si stabilirea ca scop de ajutare a oamenilor si a familiilor pentru a face fata TVM. Procesul de a spera poate fi generalizat si energia negativa controlata pentru a diminua depresia, senzatia de incapacitate, de suferinta. Elliot et al. au evaluat daca sentimentul de speranta si sentimentul de "cale" (abilitatea de a gasi metode de a a indeplini scopurile), a prezis o interactiune phihologica, depresie, imbolnavire. Ei au descoperit ca sentimentul de "speranta" prezice interactiuni psihologice in timp ce sentimentul de "incercari in viata" se leaga in mod negativ de depresie si imbolnavire. Piazza et al. raporteaza o relatie apropiata intre speranta, suport social si stima de sine la 77 de pacienti, descoperindu-se ca cei mai buni indicatori ai sperantei pentru persoanele cu leziuni la coloana vertebrala sunt stima de sine, sprijinul social si educatia.

Articol tradus de Anca Uric, voluntar ProStemCell.org. Toate drepturile rezervate.

ATENTIE: Preluarea acestui articol este INTERZISA fara acordul in scris al ProStemCell.org